vineri, 24 noiembrie 2017


Eşti ziua, eşti noaptea,
eşti Universul meu!
Când brațele-mi 
te cuprind ziua,
te faci noapte. 
Noaptea
mi te transformă
în ziua ce luminează
flacăra speranței. 
Nu te desprinde, stai!
Ziua ar putea înnopta,
iar noaptea lumină ar fi!
Legile Universului
s-ar schimba brusc
iar noi doi în haos
ne-am transforma.

- Ține-mă-n brațe!

Te țin în brațe strâns,
lumina mea...
dar mi-e teamă
că-ți voi pierde 
toate stelele.
Şi-apoi ce voi face?
Voi trăi veşnic
în vidul întunericului,
pentru că 
nu voi mai afla niciodată
când ziua 
îmbrăţişează noaptea.
Voi privi cerul 
şi te voi vedea căzând
albă şi strălucitoare,
plimbându-ți
clipa destinului.

- Mai ține-mă-n brațe!

T.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu