sâmbătă, 25 noiembrie 2017



Când eram copil, bucuria zilei de naştere era imensă, mai ales că surprizele şi cadourile erau cel mai mult așteptate...
În mintea mea de copil, tortul gustos făcut de mama, surprizele tatei şi ale fratelui meu, însemnau totul pentru mine! Ei erau Universul meu, fericirea zilei de  sărbătoare. În fiecare an, la şcoală, cutii cu bomboane îmbrăcate în ciocolată sau fondante îmi bucurau sufletul, atunci când toți colegii, prietenii, sărbătoreau odată cu mine un nou an din viața mea. 

Un nou an din viață...

Mai târziu mi-am dat seama că, de fapt, bucuria mea era ignoranță, pentru că mă apropiam din an în an, mai repede, de final... şi am început să mă întristez.
Pentru mine, faptul că a mai trecut un an din viață, nu mai este un motiv de bucurie. 
Dimpotrivă, ochii mi se umplu de lacrimi triste ... 
Unde mă duc?
De ce mă grăbesc?
De ce aş închina un pahar de şampanie pentru moartea care va veni pe neașteptate? 
Acesta este cursul vieții - îmi veți răspunde, încurajându-mă... 
Aşa este... 

Atunci... de ce să mă bucur?

Astăzi am lacrimi in ochi... 

T. (25. 11. 2017)

Un comentariu:

  1. La mulţi şi fericiţi ani, dragă Tatiana!
    Vor trece nămeţii istovitori, zăpezile plumburii, vom ieşi din iarnă!

    Îţi doresc în ziua de azi - ZIUA TA - să te bucuri extrem de fiecare lucru ce se întâmplă! Bucură-te, răzi, împrăştie voioşie, aşa cum ştii tu!

    Mi-aş fi dorit să pot şi eu împărtăşi cu tine această stare, dar...
    ... asta e...


    La mulţi ani, Tatiana!

    RăspundețiȘtergere