luni, 30 octombrie 2017



Astăzi în sud soarele zâmbeşte; vântul împrăştie frunzele pregătind luna noiembrie; au trecut deja doi ani de la #colectiv , timp în care nu s-a rezolvat nimic, nimeni nu este vinovat... Se nasc scenarii, ipoteze ciudate, se caută vinovați înca , pentru a ne duce în eroare. Acei copii nevinovați au murit că aşa le-a fost destinul, nu? Aş dori răzbunare, dar mai bine îmi reprim sentimentul de ură împotriva celui (celor) ce a(au) făcut-o cu sânge rece, sau din greşeală şi ofer toată dragostea mea acelor copii nevinovați, frumoşi şi deștepți, ce nu îşi doreau altceva decât să trăiască liberi în țara lor, țară care se transformase de ani buni într-o colonie, marionetă a altor țări. Nici nu mă mai pot gândi la felul în care au murit, îi plâng cu durere în suflet, mulțumind lui Dumnezeu că nepoții mei nu au fost acolo. Condoleanțe familiilor îndurerate şi nedreptățite în a cunoaşte adevărul! Tinerilor care au rămas, tinerilor din toată țara, le doresc din suflet să se implice în orice nedreptate pe care o simt, doar ei își pot face viața aşa cum şi-o doresc. Ei sunt viitorul, iar noi, deşi generații diferite şi îmbătrânite, vom fi alături de ei!

PS - L-aş întreba pe Preafericitul, care își etalează hainele pline de aur pe unde poate, comemorând cei 2 ani : v-ați schimbat opinia? Copiii morți nu mai sunt sataniști?

PPS - Domnule Iohannis, postând pe pagina de Facebook o poză cu numele celor care nu mai sunt iti exprimi durerea? Unde te doare? 
Niciunde, Klaus Werner Iohannis... pentru că nu ştii şi nu vei şti niciodata ce înseamnă pierderea unui copil... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu