sâmbătă, 30 septembrie 2017




Petalele albastre plâng... 
Irişi cu seva în inimă de apă, privesc
galbenul mult prea solar.
- De ce sunt albastru Doamne, îmi spui?
- Eşti precum sărutul dintre cer şi mare.
Frumusețea ta este infinitul din care ți-ai luat culoarea...

Petalele galbene plâng.
Azi e eclipsă şi soarele e puțin plecat...
A lăsat lumânarea să-i țină locul,
dar s-a stins mult prea devreme...

Petale albastre şi galbene plâng
în întunericul veşniciei...

T.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu