marți, 26 septembrie 2017


Aş vrea să strig din munți,
Dar nu-mi aud ecoul.
Aş vrea să-mi strig durerea
Dar nu-mi găsesc ego-ul.
Aş vrea să zbor ca pasărea,
Dar aripile mi s-au frânt.
Aş vrea să urc până la stele,
Dar iată... ziuă s-a făcut.
Aş vrea să te aud în vis
Dar visul... nu mai vine.
Aş vrea sa te am lângă mine,
dar sufletu-mi îți spune :

doritul meu şi-al altora,
mi-ai fost mare iubire, dar...
acum să plec în munți aş vrea,
singură, fără tine...

Şi din izvorul vieții-aş bea
apa tăcerii. O să-mi fie bine!

T.

Un comentariu:

  1. si ploi,
    si mere verzi
    in fereastra,
    numai noi nu,
    doar amintirea
    noastra...

    RăspundețiȘtergere