sâmbătă, 30 septembrie 2017

I Love You - Vargo & Meet Joe Black movie (1998)

Penița s-a rupt. Iată, din nou.
Se opreşte la un singur cuvânt
ce strâmb se pierde-n cerneală...
O schimb cu un gând despre tine
dar se tot rupe mereu...şi mereu...
Poate mi-e greu să ți-l scriu,
poate ți-e greu să-l primeşti,
poate ca nu-i chiar cuvântul şoptit
potrivit... Cred că greșesc încercând
cuvinte nerostite să-ți scriu...
Să se rupă toate penițele 
până când, vrând-nevrând,
învăț cum se scrie cuvântul:
IUBIRE... 

Sau poate nu-l meriți, 
poate mi-e doar o orbire
această iubire.

T.

Lara Fabian - Je suis malade (subtitrare româna)




Petalele albastre plâng... 
Irişi cu seva în inimă de apă, privesc
galbenul mult prea solar.
- De ce sunt albastru Doamne, îmi spui?
- Eşti precum sărutul dintre cer şi mare.
Frumusețea ta este infinitul din care ți-ai luat culoarea...

Petalele galbene plâng.
Azi e eclipsă şi soarele e puțin plecat...
A lăsat lumânarea să-i țină locul,
dar s-a stins mult prea devreme...

Petale albastre şi galbene plâng
în întunericul veşniciei...

T.

Flor Solitaria - Chris Spheeris

Ca un lotus curat şi minunat neîntinat de ape, nici eu nu sunt întinată de lume.

Lacrimile sunt ca ploaia, doar că nu spală străzi, ci suflete.

miercuri, 27 septembrie 2017


A înghețat
totul
de când
ai plecat...
Cuvintele
Tac.
NEcuvintele
fac flori
de gheața
pe suflet.
Clepsidra
se scurge
fără nisip.
Timpul nu
mai există.
În jur e
numai gheață.
O amintire
alunecă
pe inimă,
dar...
a-nghețat.
De unde-a
apărut?
Să mai fie
vreo adiere
de căldură?
Nu simt nimic !
Şi chiar
dac-ar mai fi,
gheața totul
va topi...

Şi inima
și timpul
şi clepsidra.

Atunci
veni-va timpul
să mă întorc
ACASĂ...

Cui îi pasă?

T.

marți, 26 septembrie 2017

Calatorul (Journey Home) - Rabindranath Tagore


Dacă ceea ce primeşti îţi poate fi furat, cine are puterea să-ţi fure ceea ce dăruieşti?​


Dorinţa... - Walter Ghicolescu


Aş vrea să strig din munți,
Dar nu-mi aud ecoul.
Aş vrea să-mi strig durerea
Dar nu-mi găsesc ego-ul.
Aş vrea să zbor ca pasărea,
Dar aripile mi s-au frânt.
Aş vrea să urc până la stele,
Dar iată... ziuă s-a făcut.
Aş vrea să te aud în vis
Dar visul... nu mai vine.
Aş vrea sa te am lângă mine,
dar sufletu-mi îți spune :

doritul meu şi-al altora,
mi-ai fost mare iubire, dar...
acum să plec în munți aş vrea,
singură, fără tine...

Şi din izvorul vieții-aş bea
apa tăcerii. O să-mi fie bine!

T.

CINE SUNT EU?...

luni, 25 septembrie 2017

De ce într-o zi minunea de a fi ia sfârşit, de ce înţelegem că este minune abia când pierim, de ce o întunecăm cu neghiobiile, cu duşmăniile, cu nădejdile stupide, de ce oamenii se caută unii pe alţii în noapte şi nu se regăsesc decât ca să nu se recunoască şi să se lovească, de ce ne agăţăm cu disperare de o semnificaţie inexistentă şi ce crimă trebuie să ispăşim pentru a putea trăi în acest vid?

Eugene Ionesco


Silence - Emil Sagitov

Amintiri
din caietul cu stele.
Amintiri
din vise rebele...
Amintiri
despre "a fost odată"
o frumoasă fată...
Amintiri
ce-au rămas nerostite,
cu pecetea-nroşite.
Amintiri
care rod bucuria,
şi aduc agonia.
Amintiri
despre-un suflet ceresc
rostind cuvântul "iubesc".
Amintiri
cu gust dulce-amărui,
Amintiri
ce nu se vor spune oricui,
Amintiri
ce de boală s-or stinge...
Amintiri
care nu pot învinge!
Amintiri
cu miros de mir îngeresc,
ce au uitat cuvântul: iubesc!
Amintiri
din caietul cu stele.
Amintiri
din vise rebele...

Amintiri...
Povestiri...
Amăgiri
Şi
Trăiri.

T.

Tristezza... - Giovanni Marradi




Fierbinte e lacrima durerii!
Strig singură-n noapte
dar cad în înghețul tăcerii...
- Ajutor! Vreau măcar şoapte
urechea-mi s-audă-n surdină...
Nici un răspuns. E cineva?
O pasăre cântă. Un suflet suspină.
E-al meu... hoinăreşte pe undeva
şi-acum... cerșește lumină...
- Tu, suflet trist ce urli în mine,
trezeşte-ți speranța, ascultă cum
pasărea cântă acum pentru tine...
Ascultă! E-o mică speranță acum.
Crede! Vei pleca pe-un alt drum...

Pasărea îşi cântă în noapte chemarea,
iar lacrima-mi curge cu-n urlet...
dar gheața-îi oprește cântarea.
Picătura din ochi îmi cade pe suflet...

T.


Cerul stie ca nu trebuie sa ne rusinam de lacrimile noastre, fiindca ele sunt ploaie peste praful orbitor al pamantului, acoperind inimile noastre de piatra. Am fost mai bine dupa ce am plans – mai cu parere de rau am fost, mai bun, mai gentil.

(Charles Dickens)